Nu imi place sub nici o forma sa fiu sub presiunea unei decizii si intrevad cat de curand o astfel de situatie. Vineri am fost intrebat de unul dintre supervisorii mei daca mi-am facut vreun plan dupa ce termin. Am raspuns franc ca inca nu m-am gandit si ca sunt deschis spre orice varianta, moment in care el mi-a zis ca ar putea fi interesanta, daca sunt si eu de acord, ideea unui doctorat, varianta ce, normal, trebuie discutata cu sefa noastra (recunosc ca m-a luat prin surprindere cu intrebarea respectiva intrucat a venit dupa o sedinta care nu a decurs exact cum am vrut eu).
Asta ar insemna ca in vreo 2 saptamani ar trebui sa o contactez pe respectiva, exprimandu-mi intentia nestavilita de a continua pe cararea unui doctor (dar nu din acela care ajuta oamenii, daca imi este permisa o gluma). Corect, nu imi garanteaza nimeni ca se va rezolva ceva pana la urma (la urma urmei supervisorul meu nu are drept absolut de decizie) insa cred ca a venit momentul sa ma gandesc un pic mai atent.Doctoratul ar insemna inca 3 ani de munca grea, si daca ai mei colegi din industrie imi permit, mai grea poate decat o slujba normala in industrie (bineinteles, nu comparam mere cu pere). Foarte interesanta ar fi posibilitatea unui doctorat industrial, in care cercetarea sa nu fie una pur teoretica si sa fie legata de interesele unei companii. In acelasi timp simt ca imi lipseste viata agitata a unui oras mai mare si stabilitatea unui mediu in care cei de langa tine nu pleaca dupa 6 luni sau un an, la fel de bine precum imi lipseste viata de acasa. Promit sa cantaresc atent si sa incerc sa iau cea mai inteleapta decizie. In fond, nu depinde de asta decat restul vietii mele 
Ioana
martie 8, 2011
Si? Au cam trecut 2 saptamani de la postul asta. Ce-ai decis?
Andrei Lucian Stefan
martie 21, 2011
S-au schimbat multe intre timp. Ai raspunsul in ultimul post