China – ep. 2 Shenzhen

Pentru ca se intampla atat de multe lucruri si am parte de atat de multe experiente, simt nevoia sa astern pe “hartie” (in fine, cat de “hartie” poate fi blogul meu) tot ce intalnesc in China. In prima parte v-am lasat cu promisiunea ca voi reveni cu amanunte despre Shenzhen. Toata ziua de miercuri am petrecut-o in Shenzhen, unul dintre orasele puternic industrializate ale Chinei. Sa nu va inchipuiti ca am fost simpli turisti totusi. Nici vorba.
Dimineata zilei de miercuri am petrecut-o in birourile Huawei.

Apropo de Huawei, compania ce ne-a invitat – totul este urias! Cladirile companiei se intind pe 2 km patrati! Aici sunt incluse centrul de testare, centrul de cercetare si dezvoltare, administratia precum si cladirea principala. O zona absolut impresionanta. Primul lucru interesant pe care l-am intalnit – din cei 4000 de angajati ai companiei in centrul din Shenzhen, 3000 sunt cazati in apartamente ridicate chiar de catre companie, situate la cateva sute de metri de locul de munca. E clar, baietii nu au nici o scuza daca intarzie Vizitand Huawei, am avut parte de o sesiune de prezentari legate de solutiile tehnologice ale companiei, vizite in centrul de logistica (nu am alt cuvant mai potrivit decat URIAS) precum si in “universitatea” Huawei (numele centrului de training). Vizitele acestea trebuia sa fie urmate de o intalnire cu managementul companiei. Nu mica ne-a fost mirarea cand, ajunsi in fata biroului unde trebuia sa aiba loc intalnirea, un domn foarte respectuos ne inmana carti de vizita si ne invita inauntru. Nu ne-a sinchisit noi prea mult sa ne uitam pe cartea de vizita pana cand nu ne-am asezat (contrar obiceiului chinezesc care spune ca trebuie sa petreci cateva secunde uitandu-te pe cartea de vizita pana sa o bagi in buzunar) insa atunci cand am facut-o am ramas placut impresionati – persoana ce ne-a intampinat era chiar Water Su, vicepresedintele companiei.

Mai departe nu mica ne-a fost surpriza cand am asistat la o prezentare din partea dumnealui (voi sari peste detalii tehnice si voi pomeni un singur lucru ce mi-a atras atentia in mod deosebit – domnul Su ne-a lansat invitatia sa invatam chineza – dupa partea dansului e o chestiune de timp pana cand China va depasi SUA ca prima super putere economica. Am zambit insa am fost nevoit sa cuget un pic dupa un comentariu din partea secretarei daneze ce ne insoteste in aceasta calatorie – unii dintre copiii danezi au inceput sa invete chineza in scoli!! Nu stiu ce parere aveti voi insa mie mi s-a parut incredibil. Poate stiu ei danezii ce stiu) si am avut onoarea sa fim invitatii oficiali ai vicepresedintelui la masa de pranz (v-as povesti cu ce m-am delectat insa, fiind un fin ignorant culinar, nu pot spune decat
ca am incercat supa de lotus de zapada (cred ca asta e traducerea) ce reprezinta o delicatesa, un tip de peste, legume (un fel de mancare) separat, desert (ce a constat din fructe si un fel de gelatina din cocos) precum si 2 tipuri de ceai – verde si negru. Total de apreciat atentia acordata de companie – al doilea om din firma a petrecut cu noi 3 ore! Dupa onoarea aceasta, a venit randul sa trecem din nou in centrul de demonstratii Huawei, unde urma sa fim impartiti in 4 grupe (reprezentand cele 4 universitati daneze invitate in China) cu scopul de a sustine o prezentare avand ca tema unul dintre subiectele propuse de companie. Juriul a fost format din managerul “Invest in Denmark” (apropo, danezii au deschis o structura in China cu unicul scop de a face lobby companiilor chineze de a investi in Danemarca – da, asta e
scopul excursiei noastre aici – amplificarea relatiilor danezo-chineze astfel incat Huawei sa deschida un centru de cercetare si dezvoltare in Danemarca – cine are urechi de auzit, sa auda), 2 experti Huawei, precum si secretara daneza. O sa va scutesc din a va da detalii, si va voi spune doar ca prezentarea pe am sustinut-o personal (si pe care am pregatit-o cu inca 2 colegi) a fost cea castigatoare

Motivul a fost unul cat se poate de simplu – in timpul primelor 2 prezentari am intuit ca toti recita prezentarile ca pe poezie, punand accentul pe partea tehnica (scopul era de a convinge un client sa cumpere echipamentele Huawei) si adoptand un ton cat se poate de sobru, fara nici macar o gluma sau o remarca care sa atraga atentia. Pe de alta parte, desi eram constient ca e foarte posibil sa intalnesc un mediu foarte rigid- in afara de juriu, in spate mai era si o armata de experti Huawei iar sintaxa “putin flexibili” este mult prea delicata in a-i descrie, am hotarat sa adopt o strategie diferita. Cu putin umor, suficient de multa incredere in mine, si tot timpul cu zambetul pe fata, am observat ca am reusit o prezentare care i-a tinut la randu-i cu zambetul pe buze si pe distinsii mei observatori. De tinut minte.

Epuizati de toate vizitele oficiale, am fost incantati sa aflam ca urmatoarea activitatea se lega de un spectacol chinezesc. Aici, cuvintele imi sunt putine iar
talentul nu mi-e suficient pentru a transpune emotia pe care am simtit-o. Spectacolul a fost o incursiune intre cateva legende milenare ale Chinei, cu precadere de la inceputuri. Evident ca am ratat destul de multe aspecte (doar cateva detalii in engleza au fost oferite) insa chiar si asa pot sa va spun ca am aflat despre crearea lumii (nu mi-a fost clar cum), despre primul dragon erou din istoria Chinei, despre luptele seculare intre diferite regiuni chinezesti, despre fiica Soarelui precum si despre zeitele pe care noi muritorii de rand le cunoastem sub numele de Lunile Anului), despre pasarea Phoenix si renasterea poporului chinezesc intr-un amalgam de dans, cantec, acrobatii ce variau de la gratie la periculozitate insotite de reprezentatii cu animale pe scena (capre, cai, vaci). In total probabil mai mult de 150 de oameni implicati, sute de tipuri de costume. Inutil sa spun ca am urmarit tot spectacolul cu zambetul pe buze, intr-o stare de relaxare extraordinara. Fantastice sunetele muzicale specif chinezesti.

Seara s-a incheiat, sau trebuia sa se incheie la un restaurant cu specific chinezesc (inainte sa zambiti, trebuie sa va spun ca in China traiesc 55 de minoritati pe langa locuitorii principali, Han (cred ca asa se scrie) iar specificul apartinea uneia dintre minoritati – ceva legat de mongolia, insa nu am retinut foarte corect). Ajunsi acolo, ne-am delectat cu diferite tipuri de mancare (in majoritate picante) insa sa dau detalii mi-ar fi imposibil. Au fost cu siguranta mai mult de 10 tipuri de
feluri de mancare (asta numai pentru aperitiv) urmate de felul principal – un miel “adus special de curtile regale ale Mongoliei”. Bine, habar n-am daca Mongolia are imparat sau nu, dar nici nu conteaza – modul in care a fost spusa povestea si felul de a taia prima bucata m-ar fi facut sa cred orice. Si daca puteti sa credeti ca mielul se mananca pur si simplu asa cum am crezut si noi, ei bine, atunci va inselati amarnic. In timp ce ne pregateam sa mancam, un grup format din 2 tipi si 3 fete imbracati in costume traditionale, au intrat in camera noastra si ne-au asezat un instrument fermecat in mijlocul camerei (nimeni nu putea sa isi desprinda privirile de deasupra lui si asupra sunetelor grozave). Grupul respectiv ne-a insotit in cantece care mai de care mai diferite si, inainte sa servim mielul, ne-au ridicat pe toti si ne-au rotit in jurul mesei. Asa ceva crezi ca se intampla doar in filme Partea buna e ca reprezentantii companiei au filmat totul si sper ca in cateva zile sa va incant cu un filmulet scurt

Oficial, ziua de miercuri s-a incheiat aici. Insa, probabil purtati de valul de peste zi, o parte din noi (6 mai precis) au decis sa incercam o plimbare in oras de capul nostru (pentru prima oara cand faceam ceva fara ochii atenti ai angajatilor companiei). Am aflat totusi destul de repede motivul pentru care ni s-a recomandat sa nu umblam de capul nostru. In localul in care am intrat securitatea era asigurata de … militari. Chiar si asa asta nu ne-a oprit curiozitatea de a vedea ce inseamna o iesire in oras pentru tinerii din China. Facand abstractie de militarii care tot scanau zona si aveau grija sa scoata afara pe oricine s-ar fi dat in spectacol (va dati seama ca eram toti in banca noastra la momentul respectiv) a fost o experienta interesanta. Am fost recunoscuti acolo de unul dintre managerii companiei (cam ciudat sa dam nas in nas cu el acolo avand in vedere ora destul de inaintata) care la vederea noastra, sub o incantare neprefacuta, ne-a invitat alaturi de invitatii sai.

Concluzia- inca o zi fantastica.

P.S. _ Imi pare rau ca nu pot sa updatez totul la finalul fiecarei zi (insa avem un program atat de incarcat incat vedem camera de hotel abia la sfarsitul zilei). Maine promit sa updatez intamplarile din ziua de joi si primele impresii despre Shanghai, orasul in care ne aflam acum.

Posted in: Fără categorie