China ep. 3 – Shanghai

Pentru ca am ramas dator vandut cu povestile despre China, mi-am propus sa remediez situatia. Desi amintirile nu mai sunt chiar atat de proaspete (au trecut aproape 2 luni) o sa incerc sa povestesc pe baza de poze. Zilele trecute am primit 3 DVD-uri din partea companiei cu toate pozele aferente pe care le-am facut in China (cred ca v-am povestit ca in fiecare zi a existat un fotograf platit sa ne pozeze fiecare miscare pentru ca noi sa nu obosim prea tare facand poza). Asadar, ultima poveste s-a terminat spunandu-va ca suntem in Shanghai.

Aici, pentru prima oara ne-am simtit ca adevarate vedete urmarite de paparazzi. Inca de la sosirea la aeroport, blitz-urile au inceput sa ne urmareasca fiecare pas. Dragut dar si ciudat in acelasi timp (poza din dreapta arata ca nu ne simteam foarte in largul nostru cu atatea poze venite din senin).

Desi am ajuns seara in Shanghai, am avut timp de 2 experiente grozave in cursul aceleasi zi. Prima, croaziera pe raul Huangpu ce separa Shanghai-ul in doua parti: Puxi si Pudong. Asta explica si numele orasului – cele 2 caractere 上海 folosite pentru numele chinezesc al orasului s-ar traduce “oras deasupra marii”. Banuiesc ca era usor de dat seama numai dupa cum arata caracterele

 

 

 

 

 

 

Tratamentul VIP a continuat si in timpul croazierei – am avut rezervat un separeu la nivelul superior al vasului, in timp ce la celelalte niveluri era o ingramadeala de nedescris. Ne miram in timp ce urcam de ce eram inghiontiti pe scari – motivul era unul foarte simplu – lumea se grabea sa prinda un loc cat mai bun.

Seara a continuat cu o cina la un restaurant cu specific vestic (da, asta era termenul) aflat pe malul raului. Asta a fost o usurare intrucat pentru prima oara nu a trebuit sa imi mai fac probleme in legatura cu celebrele chopsticks:) 

Drumul spre hotel a continuat cu detaliile oferite de ghid – astfel am aflat despre ascensiunea fantastica a orasului (in 1990 nu aveau nici macar un pod care sa lege cele 2 parti ale orasului in timp ce acum aveau construite in jur de 20 -daca nu ma inseala memoria- de poduri peste si pe sub rau, toate constructii impresionante). Ni s-a mai spus ca Shanghai este centrul economic al Chinei (usurat de inchipuit, judecand dupa cum arata) si ca preturile pentru locuinte depasesc cu mult puterea de cumparare a chinezului de rand. Seara s-a incheiat cu promisiunea ca a doua zi vom avea ocazia sa vizitam China Town in Shanghai.. Comentariile sunt de prisos aici.

Ziua cu pricina a venit si prima locatie pe care am vizitat-o a fost centrul ce a gazduit expozitia mondiala din 2010. Din pacate, coada la bilete era estimata sa dureze 3 ore! asa ca a trebuit sa ne reorientam. Varianta mai la indemana ar fi fost sa cumparam bilete de la speculantii aflati la tot pasul, ce vindeau bilete la preturi ceva mai piperate. Totusi, reprezentantii companiei nu au fost de acord asa ca am inceput sa ne indreptam spre China Town si spre cea mai inalta cladire a Chinei – centrul financiar din Shanghai.

China Town a fost o experienta fantastica – printre cladiri ce in sfarsit corespundeau cu arhitecture asiatica pe care o aveam in minte, se insirau tot felul de cafenele ce au culminat cu aparitia unui Starbucks si a unei frizerii in plina strada..

 

 

 

 

 

Principala atractie din China Town a fost totusi cu siguranta gradina YuYuan, construita in timpul dinastiei Ming. Pe baza pliantului pe care l-am primit de la ghizi, se pare ca aceasta gradina este faimoasa intrucat a fost construitat de un oficial al dinastiei Ming in 1577 cu scopul ca, parintii sai se bucure de un loc linistit la batranete (Yu in chineza s-ar traduce prin “multumitor, satisfacator”.

 

 

 

 

 

 

Totusi, partea mea favorita din Shanghai din punct de vedere turistic a fost Shanghai World Financial Centre – o cladire inalta de nici mai mult si nici mai putin de  492 metri.  Puteti sa va imaginati senzatia pe care am avut-o in momentul in care ajunsi la ultimul nivel am putut sa privim in jos prin “ferestrele” situate pe podea – sa fiu sincer, am simtit fiori pe toata sira spinarii.

 

 

 

 

 

Ultima parte a experientei in Shanghai a reprezentat-o calatoria cu celebrul tren Maglev ce beneficiaza de sine magnetice. Viteza maxima pe care am atins-o a fost de 431 Km/h si trebuie sa evidentiez faptul ca si la viteza respectiva puteai sa stai in picioare sau sa te plimbi prin tren fara nici o problema. In timpul calatoriei, am avut parte de o demonstratie tehnica din partea companiei – un apel video 3G la 430 km/h si un transfer de fisiere fara sa experimentam caderea conexiunii. Pentru cei pasionati de telecomunicatii, asta a fost un lucru incredibil – ganditi-va numai cate handovers sunt initiate la viteza respectiva si cat de greu e sa combati Doppler shift-ul.

 

 

 

 

 

 

Dar destul despre chestiuni tehnice intrucat in episodul urmator vom lasa in urma Shanghai-ul si ne vom indrepta spre Zidul Chinesc, Orasul Interzis, Kung Fu, Peking Duck – intr-un cuvant, Beijing.

Posted in: Fără categorie