Ultimul oras vizitat in scurta noastra aventura asiatica a fost chiar capitala Beijing. In fiecare post anterior am avut grija sa mentionez ca am intalnit o multime de locuri care sa nu corespunda exact cu imaginea mea/noastra despre China. Un aer puternic occidental m-a facut sa trag concluzia asta. In schimb, in Beijing am descoperit mai mult decat in Shenzhen sau Shanghai atmosfera specific chineza pe care mi-am inchipuit-o.
Aventura din Bejing a inceput cu o reprezentatie de kung fu. Nu a fost prima oara cand am asistat la un astfel de spectacol insa a fost pentru prima oara cand am fost atat de impresionat. Luptatorii/actorii (nici nu stiu cum sa le zic exact) au scos la iveala miscari si reprezentatii de o rapiditate si o periculozitate uluitoare. Toate realizate de diferite categorii de varsta, incepand cu niste copii ce nu pareau sa aiba mai mult de 12 anisori (din pacate nu am o poza cu miscarile de care vorbesc, dar vreau sa va las cu o singura imagine vizuala – imaginati-va un copilas care se da peste cap si care in loc sa aterizeze in maini, aterizeaza in…cap. Iar daca nu e suficient, imaginati-va ca poate realiza miscarea respectiva in toate directiile posibile – salt in spate peste cap, aterizat in cap, salt in fata peste cap, aterizat in cap. La momentul asta, ruptul unei sulite cu gatul si statul pe un pat de cuie nu mai puteau sa impresioneze prea mult). Totul a avut un impact atat de mare asupra mea, incat dupa reprezentatie nu am rezistat sa nu imi cumpar un tricou pe care sa scrie “the legend of Kung Fu” 
Infometati dupa o asemenea experienta, ne-am indreptat spre probabil cel mai impresionant restaurant dintre toate cele vazute. Aici am avut ocazia sa admiram indelung costumatiile celor angajati acolo si sa experimentam un stil mai deosebit de a multumi. Dupa cum se vede din poza, probabil nu faceam ceva corect (poate salutam in stil japonez) intrucat majoritatea angajatilor m-au intampinat cu un zambet larg
Tot in Beijing am avut parte de cel mai distractiv ghid posibil – nu mai stiu exact numele chinezesc, insa tipa ne-a rugat sa ii spunem Colorful Queen Colorful Queen a fost cea care ne-a spus in timp ce ne intorceam de la restaurant ca a doua zi vom vizita Marele Zid si ca in sfarsit vom putea sa ne numim barbati adevarati (pe baza cuvintelor unui inalt oficial chinezesc ce a lansat ideea conform caruia doar cel care urca un anumit numar de trepte la Zid se va numi barbat adevarat). Zambete si rasete printre baieti – si cu fetele ce facem? Raspuns imediat – “vor deveni femeile adevarate care sa conduca barbatii adevarati”. Pozele sunt edificatoare in privinta dispozitiei pe care am avut-o pe drumul spre hotel.
Odata ajunsi la hotel, bineinteles ca nu ne-am gasit starea si ne-am inteles sa iesim in oras. Asa ca inarmati cu tone de buna dispozitie si de data asta si cu o persoana vorbitoare de chineza ne-am gasit drumul spre centrul Beijing-ului si spre diferite localuri. Aici am ramas impresionati de numarul extrem de mare de turisti care misunau pe strazi (poate exagerez, dar ni se parea ca raportul chinez:non-chinez era de 1:5). In niciunul dintre locurile unde am fost nu am ascultat nici macar o singura melodie chinezeasca – din toate directiile se auzeau doar Lady Gaga, Rihanna, Inna si Akcent Am hoinarit noi ce am hoinarit dupa care am hotarat sa ne intoarcem la hotel – mai aveam cam 3 ore de somn si ne astepta o zi plina de drumetii. Alta problema ne-a intampinat acum – gasitul taxiurilor. E de neimaginat cat de aglomerate erau strazile la ora aceea si cat de greu ne-a fost sa gasim 3 taxiuri care ne duca la hotel. Dupa aproximativ 30 de minute de incercari, am reusit sa ajungem la destinatie.
Pe tot parcursul sederii in China am fost bombardati cu o multime de socuri culturale iar ultima zi petrecuta in Beijing nu avea sa fie diferita. Prima oprire – piata Tiananmen, piata ce a fost martora unor evenimente deosebite in istoria Chinei. Probabil cel mai important (si singurul pe care mi-l amintesc, sa fiu sincer) a fost proclamarea Republicii Chineze in 1949 de catre Mao – tot aici se afla si mausoleul acestuia (poza de mai jos il infatiseaza si pe Mao pe fundal).
Probabil pana acum v-au atras atentia tricourile identice pe care le purtam. Bineinteles ca tricourile si-au atras critici din partea spiritului liber danez (a se citi cu ironie maxima), numai ca tricourile respective ne-au ajutat enorm de a nu ne pierde. Lucru de care s-au convins si contestatarii in momentul in care am ajuns in Orasul Interzis. Orasul Interzis a fost inaugurat in timpul dinastiei Ming, si gazduieste pana in ziua de azi cel mai mare numar de palate intr-un singur loc. Legenda spune ca aici s-a dorit a fi construite 1000 de palate, insa practic numarul lor este ceva mai mic – in jur de 985 (daca nu imi joaca memoria feste din nou). Tot aici am avut sansa sa fac una dintre cele mai tari poze din toata excursia. Observand ca trec pe langa noi niste calugari budisti, l-am rugat pe unul dintre ei sa ma insoteasca pentru o poza. Ce a iesit? Probabil una dintre cele mai bune reclame pentru Cola – baieti, daca folositi poza asta, sa imi cereti drepturile de autor
Vi s-a intamplat vreodata ca atunci cand vedeti un grup mai mare de chinezi prin Europa sa va uitati un pic mai mult/lung la ei, din cauza ca sunt diferiti? Ei bine, e acelasi lucru pentru europeni in China. Urmatoarea poza are o poveste foarte amuzanta – intrucat inaltimea delegatiei noastre era un pic mai ridicata decat media celor aflati in jurul nostru, la un moment 2 tipe mai indraznete ne-au rugat sa facem o poza cu ele. Intre timp, in jurul nostru se stransese o multime de alta lume, dar care nu aveau curaj sa ni se alature. A fost suficient sa le facem un semn si sa le zicem un Come On ca ne-am trezit inconjurati din toate partile Deja oboseala acumulata in zilele trecute incepea sa se resimta asa ca fiecare furam cateva minute de somn prin masina. In fond, urma sa devenim barbati si sa urcam Marele Zid..
Atunci cand zici China, printre primele 3 lucruri care iti vin in minte se numara cu siguranta si Marele Zid. Construit cu scopul de a apara China de catre invaziile popoarelor migratoare (in special ale mongolezilor) Marele Zid este cu adevarat o constructie impresionanta, care iti taie rasuflarea. Nu, vorbesc serios, chiar iti taie rasuflarea – nu mi-as fi inchipuit ca sunt atat de multe scari de urcat
Urmatoarea poza este o facutura ordinara. Nu imi aduc aminte cand a fost facuta si, cel mai probabil nici macar nu sunt eu in ea. Banuiesc ca mai era cineva pe acolo care semana izbitor cu mine
Interesant a fost faptul ca odata ajunsi la turnul al treilea, am intalnit comercianti ce vindeau diferite suveniruri in legatura cu Marele Zid. Evident, pretul nu era stabilit si erai lasat sa negociezi. Nu imi place sub nici o forma targuiala dar am cedat tentatiei. Unul dintre colegii mei a vrut sa cumpere un tricou pe care i s-a cerut initial echivalentul a 10 euro. Bineinteles, tipul a refuzat si alaturi de un alt coleg, am inceput sa negociem pentru el. Evident, am avut un succes rasunator! Am reusit sa cumparam tricoul sub 5 euro. Mai ales ca ultima oprire era un bazar in care absolut orice se negocia, am inceput sa facem planuri pentru cate lucruri grozave putem sa cumparam la pret de nimic. Asta pana cand ghizii ne-au spus ca cel mult 2 euro ar fi fost pretul corect al tricoului
Ultima oprire, asa cum v-am anuntat deja, a fost undeva in mijlocul Beijingului, intr-un loc in care absolut orice pret se negocia (mentionez doar in trecat drumul de 2 ore pana acolo si peripetiile aferente – nici in Bucuresti, intr-o zi cu trafic infernal, nu ai sa vezi cel mai scandalos taximetrist conducand cum a facut-o soferul nostru. La destinatie ne-am simtit obligati sa il aplaudam ca nu a lovit nimic si ca toti suntem intregi). Revenind la bazarul respectiv – cand zic ca orice se negocia, nu glumesc. La un moment dat am intrebat-o pe o tipa cati ani are, intrucat parea extrem de mica. Tipa nu s-a lasat pana nu a negociat cu mine – eu ii ziceam 18, ea 30. Eu ii zic ultima oferta – 18 , ea se uita urat la mine si zice – 25,esti multumit? Evident nu sunt multumit, dau sa plec, la care tipa recunoaste ca are 17 ani. Gluma, gluma, dar cam asa au decurs toate negocierile. Si asta a fost un soc cultural – am intalnit oameni care negociau la sange, oameni care aparent erau ofensati de ofertele mici pe care le faceam sau oameni care pur si simplu te luau de maneca spre standul lor. Nu am sa inteleg niciodata cum pot oamenii respectivi sa faca treaba asta zi de zi – dupa 2 ore acolo, te simteai sleit de ultimele puteri, energii si nu iti doreai decat sa iesi mai repede pe usa. Dar, recunosc, o alta experienta pe care nu as fi dat-o pe nimic.
Pe scurt, cam asta a fost aventura noastra in China. Nu pot sa zic decat ca ma simt onorat si incredibil de recunoscator pentru faptul ca am fost selectat intre cei 10 studenti pentru experienta asta. A fost o experienta unica, una pe care niciunul dintre noi nu o va uita niciodata. Xie Xie Huawei, but most importantly,thank you Jodie for all your care and patience with us – this whole trip was awesome and it was due only to your amazing planning skills (I thought I spare you the trouble of translating this on Google
Pana data viitoare…
Marius Bancila
iunie 7, 2011
Tiananmen e cunoscuta in afara Chinei mai ales pentru protestele de acum 2 decenii in urma carora unii manifestanti au fost ucisi. Personal n-am stiut ca acolo proclamat Mao republica.
Andrei Lucian Stefan
iunie 7, 2011
Corect, am omis partea cu manifestantii din ’89. Partea cu republica mi-a ramas in minte intrucat pareau foarte mandri cand ne povesteau despre asta (plus poza si mausoleul)